Back in business

M-am hotărât să revin datorită faptului că de când nu am mai scris nimic s-au mai strâns cam 1000 şi ceva de hits, deci la dracu lumea mă citea. Revin cu forţe proaspete şi de data asta nu voi mai încerca să profit de pe urma amărâtului de blog, îl voi lua ca pe un hobby. Asta înseamnă că activitatea o să varieze în funcţie de timpul meu liber.

Am vrut să încep cu ştirea ce a umplut ziarele şi posturile de televiziune în ultimele 24 de ore, însă este Crăciunul şi vă spun sincer chiar nu am putut evita cuvintele jignitoare, vulgare, chiar porcoase la adresa guvernului şi adunăturii de ULTIMI OAMENI ce îl alcătuiesc. Deci hai să abordăm un subiect mai degajat, de sezon, de exemplu colindele. Ştiu toată lumea o să-mi sară în cap că sunt un nesimţit, dar colindele sunt de căcat, ca să mă exprim mai licenţios. În fond ele ce vor să exprime apropierea Crăciunului şi a sărbătorilor de iarnă, mulţumesc am calendar şi chiar dacă nu aş avea este uşor să-ţi dai seama că vine iarna: ţi-e frig … acum dacă e să ne gândim la ăia de la Ecuador, bafta lor. Colindele anunţă naşterea Domnului, dacă vreau să aud de Iisus mă duc la biserică prietene că de acolo plec cu un bagaj mai mare de cunoştinţe decât din colindu’ tău sau mai uşor (şi mai sănătos decât biserica) pui mâna pe o Biblie şi citeşti. Nu prea îşi au rostul şi acum parcă aud “Insensibilule, nu şti ce-i ăla spiritul Crăciunului” … parcă tu o-i şti dacă îl asculţi pe Hruşcă.

Şi am ajuns la partea mea preferată, cântăcioşi de colinde. Ce oameni hidoşi, poate dacă nu erau ei nu aveam aşa o problemă cu colindele. Când începe Hruşcă cu leru lui nu-mi mai arde nici de sarmale, nici de friptură şi dacă îl văd deja situaţia devine greţoasă. Mai e Fuego care este un deosebit subdezvoltat căci la 30 şi ceva de ani el tot faţă de copil are şi când începe să cânte epilatul pubian nu-şi mai are rostul, tot părul din zona aia pică.Nu mi-aş dori să fiu o fetiţă singură într-o pădure şi Fuego să fie pe urmele mele, aş prefera cu mult mai mult un violator.E înspăimântător prin “drăgălăşenia” lui. Amice eşti bărbat … nu mai merge cu freza aia castron şi fălcile zici că-s cur de bebeluş, testosteronul are şi el rolul lui!

Cu o singură categorie de colindători nu am nimic, copii. Ei vin să primească un ciubuc, un covrig, 10 lei acolo. Şi acum nu-mi ziceţi că voi vă duceaţi când eraţi mici la colindat să ştie lumea de Crăciun şi de minunata zi, superbul spirit … nu vă duceaţi să aveţi şi voi de-o ciungă. Cine zice altfel minte cu neruşinare.

Cam atât,ar mai fi câte ceva dar mă păstrez pt. comentari.

Sărbători fericite!

Basketball

Dacă tot vom avea un meci de baschet într-o competiţie intergalactică de mare anvergură (campionatul de baschet din liceu), m-am gândit să postez ceva cu tematică:

Comitetul Olimpic Internaţional (prescurtat … CO … mai bine lasă) vă mulţumeşte pentru vizionare. Clasa noastră va presta ceva mai bine … nu?

P.S: revin diseară sau maine seară!

Cerşetorul de solidaritate

Te ştiu de mult, mi te agăţi în fiecare zi de picioare, umil şi mieros ca un cerşetor. Întorc îngreţoşat capul şi te aud cum mă înjuri pe la spate de mamă. N-ai nevoie de banul meu, obrazul ăla gros îţi plesneşte de sănătate, dar aşa te-ai învăţat: să mă buzunăreşti, să mă fraiereşti, să mă faci. Pentru tine, am fost întotdeauna un prost bun de jefuit. Ai mei m-au învăţat să las de la mine, să învăţ, să las loc de bună ziua şi chiar să fiu căpos ca să răzbesc, dar nu mi-au zis nimic despre tupeu.

Tu, maestru al tuturor şmecheriilor, ai tupeu din plin. Ce altceva decât tupeul te împinge să cerşeşti azi solidaritateamea? Spui că ţi-e greu, că trebuie să fim solidari în faţa crizei. Eu, solidar cu tine?! N-am nimic de-a face nici cu hoţia, nici cu prostia ta. Când tu te-ndopai, eu strângeam cureaua. Când tu petreceai la iarbă verde cu mici şi bere, eu strângeam gunoiul în urma ta. Când tu încingeai folcloristele de toate sărbătorile legale, eu făceam ore peste program. Când tu te uitai la filme porno pe o poală de bani la stat, eu băgam sâmbete şi duminici la privat ca disperatul. Ştiu că nu-nţelegi cum e cu privatul decât dacă are şi un Channel în coadă.

Acum descoperi că e criză şi-mi ceri sacrificii, făcându-mi paradă de austeritate. Economiseşti foile din imprimantă sau stingi un bec în cameră, ca să te vadă strada că şi tu te restrângi. Promiţi să-i miluieşti pe săraci cu leafa ta până la sfârşitul anului, ca să mă convingi că şi tu suferi. Ce-ţi lua să te gândeşti la “austeritate” anul trecut, când te spărgeai în chermeze electorale? Acum îmi vinzi chifla că faci reformă, când, de fapt, tu mă scobeşti în buzunar să-ţi achit nota de plată.

Cauţi să scoţi bani din piatră seacă, de la mame şi bătrâni, în loc să-i pui pe bogaţii tăi, înavuţiţi din contracte cu statul, să fie ei solidari cu tine. Un singur sfat îţi dau: să nu te atingi de pamperşii lui fi-miu. E spre binele tău, crede-mă!

Doar plăcerea de a mă umili este pe măsura tupeului tău monstruos. Mă umileşti la circa financiară, când mă plimbi pe la cinci ghişee ca să-mi iei banii, cu aceeaşi plăcere cu care mă umileşti în spital, când îmi arăţi buzunarul halatului sau când mă trimiţi să-mi aduc medicamentele de acasă.

Te-ai obişnuit să tac, să bag capul în pământ, să trec cu vederea, când mă claxonezi isteric pe trecerea de pietoni. Printr-o glumă nefericită a istoriei, m-ai luat în primire încă de la naştere. M-ai condamnat să fiu solidar cu tine, oricât de solitar aş fi vrut eu să fiu. Aş fi avut posibilitatea să fug, dar, din frică sau laşitate, am rămas, ca să mă faci tu mioritic în talk-show-uri şi în gazete.

Ai o mie de feţe, eşti peste tot, pe stradă şi la televizor. Nu ştiu cum să-ţi zic: ar fi prea puţin să te numesc Stat, prea mult să-ţi spun România. Eşti Fratele meu mai mare, manelistul. Ştiu că nu vei înţelege, dar din partea mea nu vei avea solidaritate, ci doar dispreţ.

Absolut fabulos, cel mai bun articol pe care l-am citit în viaţa mea! Adunat de aici şi apărut în emisiunea lui Mircea Badea de aseară. Revin cu un articol asemănător căci mi-am găsit inspiraţia (promit ceva bun ).

Maneaua lu’ 99%

Ţara de manelişti condusă de dictatorul, pardon preşedintele Băse care prin reformă înţelege reducerea salariilor cu 25% …

Încercare de supravieţuire plăcută vă urez!

Joni no money

Fabulos!
Sursa:cocalari.com

Continuare

În continuarea post-ului de ieri am găsit un articol care mie mi s-a părut fenomenal doar pentru sfârşitul lui:

Hagi îi dă afară dacă au note mici
Preocuparea Stelei pentru situaţia şcolară a juniorilor e o politică folosită şi de Gică Hagi la şcoala lui de fotbal. “Regele” nu doar că nu admite absenţa de la şcoală, dar le şi condiţionează prezenţa în echipă de obţinerea unor note mari. Hagi le-a interzis copiilor să asculte manele şi îi obligă să înveţe limba engleză.

Chestia asta mi-a schimbat cu totul părerea pe care o aveam despre Hagi, în cel mai pozitiv mod. De ce? Pentru că măsurile pe care le-a luat el ne va scuti pe noi de “fotbalişti” cocalari, pentru că sportul te formează ca om şi îţi impune un stil de viaţă şi o mentalitate, dacă aceste lucruri sunt alterate de incultură şi manele (cea mai crâncenă dovada de prostie) nu te mai poţi numi sportiv, respectiv fotbalist.

Restul atricolului, apă de ploaie, ştiam că juniorii oricărui sport chiulesc de la şcoală pe motive “sportive”… nasol este că nu se iau măsuri serioase în prevenirea acestui inconvenient, dar asta e altă mâncare de peşte.

În altă ordine de idei, am văzut comentariile de pe blogul lui Mihai Bendeac care a abordat şi el (cu mai mult stil ca mine) acest subiect al juniorilor cocalari … unele m-au amuzat şi dezgustat copios… comentarii ca acesta:

frate, s-au distrat, in lumea ta dornic rasista si complexat\frustrara poate e ceva rau, mie mi s-a parut un video foarte pozitiv si ma bucur ca sa distreaza asa
bravo lor!

Asa Romania!
Bravo Oltchim! Distrati-va! Faceti caterinca, lasati-i pe frustrati care in loc sa iasa in strada ca vand politicieni tara si ii prostesc au boala pe manele sau ca voi va traiti viata!

Bendeac, fratele meu, evolueaza! Frate tu si melodrama aia proasta in care plangeai si aveai casca pe cap, nu mai merg astea, asculta la mine, lumea nu e proasta, nu iti faci fani prin asta, tu crezi ca lumea e proasta sa cada la din astea – la drame ieftine, ar trebui sa-ti dai seama ca lumea care iti citeste blogul a mai facut si o facultate acolo si multi dintre tinerii din ziua de astazi sunt oameni deschisi la minte.

Sfat pentru tine, desi mi s-au parut rasiste,fasciste, si nedemocratice unele dintre posturile tale.

Ai dreptate ca ai nevoie de psiholog(nu ca ai fi nebun, si sunt alte combinatii), stiu, te simt, ai anumite probleme, da influentezi si lumea, si daca influentezi lumea – de ce sa nu o faci din pct de vedere pozitiv, decat sa te folosesti de chestii negative in scopuri total egoiste.

Nu am nicio treabă cu individul care a comentat (deşi părerea este una de manelist obosit, nu vreau să jignesc pe nimeni,dar alte cuvinte nu îmi pot găsi), am ales comentariul aleatoriu dintr-o serie care mie mi s-a părut că sunt fondate pe aceiaşi temă, anume “las’ că sunt copii”. Este total greşită aceasta idee, copii sunt viitorul, deci pentru un viitor bun trebuiesc (pe lângă multe alte lucruri) copii cu personalităţi puternice şi minte pe măsură. Copii trebuiesc pedepsiţi pentru eşecurile pe care le puteau evita, nu într-un mod brutal, ci cu câteva vorbe şi acţiuni venite din partea celor mai mari care să îi facă să reflecteze asupra anumitor lucruri făcute prost. Da, sunt copii, dar nu orice fel de copii, sunt viitorul unui sport foarte bine cotat, deci ei ar trebui să fie un exemplu, nu să asculte manele şi să chiulească de la şcoală (cum am văzut în articolul de mai sus).

P.S.: De ce întodeauna când plouă mai serios afară am impresia că sunt veneţian? Totuşi am înţeles plouă, e apă pe stradă, dar până la glezne? Cel puţin aşa stau lucrurile în faţa scării mele . A da, cică stau în Bucureşti şi da, avem canalizare …

Juniorii manelelor

Mă uitam ieri pe blogul lui Bendeac unde am găsit următorul articol. Îmi voi spune şi eu părerea despre acele video-uri în cele ce urmează.

În primul rând am fost şi eu microbist şi am jucat şi un pic de fotbal la un club “de cartier”. Vă spun din experienţă proprie că România nu este locul unde poţi să practici fotbalul (sau orice alt sport) în condiţii normale, datorită terenurilor foarte proaste, lipsei de interes din partea antrenorilor beţivi sau mai ştiu eu din ce cauză. Ca rezultat uitaţi dovada vie, lotul de juniori, care ar trebui să ne reprezinte ţara în străinătate … şi până la urmă cam asta fac, numai că ar trebui să o facă într-un mod mai plăcut, mai cult sau să aducă rezultate cel puţin onorabile.

Însă de ce să ne sticăm reputaţia deja creată de melteni rataţi crescuţi pe maidan… Să analizăm puţin imaginile: un grup de viitori Zicu şi Mutu cu reacţii normale de cimpanzei constipaţi, ascultă manele în autocar, bat din palme ca oligofrenii, stau crăciţi pe scaune îmbrăcaţi în treninguri cu România şi se manifestă ca nişte adevăraţi masculi Alpha în faţa fetelor la petreceri … Ceva nou? Nu! Însă chiar nu se puteau abţine şi ei un pic? Ţin neapărat să ne amintească mereu simplul fapt că sunt români?

În altă dezordine de idei, nimic nou cu articolul, până la urmă cât există patroni de cluburi la fel de analfabeţi (dar cu mult mai mulţi bani) ca jucătorii, copiilor ăstora nu le va lua nimeni pâinea de la gură şi vor conduce X5-uri alături de piţipoance sugătoare de bani şi alte lucruri alungite şi vor asculta manele în autocar…

Deci luaţi aminte copii, clipurile pe care tocmai le-aţi văzut valorează cât 1000 de reclame la prezervative …

Şi concluzia numărul 2: la mai multe articole cu juniori (chiar este interesant să urmăreşti evoluţiile tinerilor în materie de sport), dar unii care fac performanţă, căci sunt convins că există şi aşa ceva şi nu neapărat în fotbal. Întodeauna vor exista copii talentaţi care merită mediatizaţi şi daţi ca exemplu.

Campanie anti-vicii

Să ne râdem puţin:

Am găsit video-ul pe YouTube şi imediat am făcut legătura cu iniţiativa unor colege din clasă cu mine, care încearcă un lucru demn de apreciat, anume o campanie anti-fumat/anti-alcool/anti-vicii ce se adresează în special liceenilor, dar nu ar fi rău ca şi cei mai mari să plece urechea. Eu am ales să mă implic şi să le ajut cu ce pot, deoarece şi mie mi se par alarmante cifrele sondajelor ce se referă la consumul de alcool şi tutun în rândul liceenilor, lucru deloc bun. Să sperăm că fetele vor avea un cuvânt de spus şi că cei cărora li se adresează nu vor avea urechile înfundate …
Blog campanie aici

Moartea lui Dorel

Probleme Gogule?

Muşchiuleţul intelectual

Pentru a înţelege ceva din cele ce urmează este neapărată nevoie să urmăriţi video-ul de aici!

Datorită frezei asimetrice de struţ constipat şi al ochelarilor de soare tip Haus, Dudu Steel un anonim striper de Bambu Pantelimon, a ajuns însoţit de prietena sa într-o bibliotecă… Vă daţi seama că un om a cărei meserie este să provoace orgasme multiple piţipoancelor siliconate, când ajunge într-o bibliotecă iese naşpa pentru el, mirific pentu oamenii cu creier şi corpuri neinjectate cu steroizi … zici că intră Elton Jonh într-un vestiar unde vedetele playboy îşi schimbă costumele de baie şi situaţia îl obligă să se poarte hetero. Extrem de penibil!

Dudu “Muşchiuleţul” Steel este unicul individ al speciei noastre care pare să nu înţeleagă de ce versurile lui Eminescu sau Bacovia sunt o şmecherie, din moment ce s-au inventat baladele porno şi înt-un fel foarte oligofren este şi critic de artă. Ce este absolut cretinoid este felul în care se crede deştep criticând pe Bacovia după nume, îi place Eminescu pentru că sună mai romantic, dacă ar mai trăi probabil i-ar dansa în poală.

Calmul cu care vorbeşte şi accentul de Bamboo nu destăinuie altceva decât simplul fapt că a avut grijă să şteargă şi cea mai mică urmă de testosteron din corpul său lucrat cu grijă sub privirile pofticioase ale colegilor, striperii horny. Lacul de pe unghii şi faptul că se epilează până în cele mai vizibile locuri, arată că Dudu Oţel Inoxidabil face şi alte lucruri cu pârţarul, în afara emiterii de materie maronie, zgomote şi mirosuri neplăcute. Însă câteva versuri din Eminescu sunt de ajuns pentru a stârni o adevărată revoluţie în sentimentele lui de striper. În acele momente de profundă plăcere mintea îi este blocată de mesajul eului liric şi parcă nu mai ştie să citească … dar este doar o iluzie, un striper să nu ştie să citească …

Eroii noştri părăsesc victorioşi biblioteca, acum îndreptându-se spre sală de forţă unde îşi vor pregăti următorul lor dans, introducându-şi diverse obiecte în rect şi lucrându-şi muşchi fesieri pentru a stârni explozi de plăcere hidos de perversă, în rândul piţipoancelor. Da ştiu, sunt un om extrem de invidios…