Coşmarul şakalaka

4 Aug

Era o serară liniştiţă de iunie. Afară, vremea ducea cu gândul la un asfinţit de soare pe o plajă pustie din Hawaii, numai că stătea să plouă. În aer se simţea încă, mirosul înţepător de shaorma. Camera, din ce în ce mai mai slab luminată, părea că ascunde un altar. Peste tot pe pereţi atârnau tablouri cu bărbaţi nud şi nenumărate poze ce înfăţişau un individ tuciuriu, de statură neglijabilă. Individul din poze părea tipul de om care ar viola o babă din Vaslui pentru propriul divertisment, proxenetul ideal. În subsolul fiecărei poze, scria, cu litere mari „Alex Velea”.

În cameră, a cărei atmosferă favoriza creaţia, stătea retras pe un scaun, la un birou de mici dimensiuni, însuşi EL, Alex. Avea degetul înfipt în fund, când, ca din senin un zgomot îi perturbă starea vegetativă … sunetul pornea din stomacul lui şi se propaga pe şira spinării până în exterior, producând un ecou. Zgomotul, deşi număra puţini decibeli, îl făcu pe Alex să gândească: „Bighidi bum șacalaca, îmi e hungry boy!”. Mânat de instinctul de supravieţuire, dar şi de o încredere oarbă în propriile puteri limitate, Alexandru se ridică de pe scaun şi îşi face intrarea:2sis4
Aceste mişcări par desprinse din ritualul unui trib african, dar pentru Alex au cu totul altă semnificaţie- foamea. Ştia ce are de făcut, trebuia să compună o nouă piesă!
Urmează un moment de linişte, căci după atâta zbucium corpul său, nemaiputând susţine greutatea tatuajelor, era extenuat. Avea multe tatuaje ca număr, însă din punct de vedere al dimensiunilor, toate tatuajele lui acopereau penisul unui om normal. Căci Alex era mititel, firav şi cu piele fină … ca un penis.
Se aşază din nou la masă. I se citea hotărârea şi motivarea în ochi, deşi erau acoperiţi cu ochelari de soare, pe care îi poartă şi când doarme. Rupe o foaie dintr-un caiet cu Powerpuff Girls şi începe să se gândească la onomatopee şi cuvinte dintr-un dialect conceput de el. Borboane de transpiraţie îi apar pe frunte, faţa i se distorsionează şi începe să plângă; îi treceau prin minte numai cuvinte în limba română! Se concentrează, dar în zadar, nu avea inspiraţie nici pentru un amărât de bumşacalaka. Îi venea să ţipe dar nu putea. Ştia că e singura lui soluţie, îi trebuia un hit, un summer vibe, dar cuvintele în română nu îi dădeau pace! Disperarea care îl cuprinse atingea cote maxime!
Atunci, o lumină vine dinspre fereastră şi ceasul deşteptător zbârnâia pe noptieră. Fusese doar un vis urât, un coşmar.
Se duce la baie şi se uită în oglindă: „Uffff-şakalaka bum, a fost un nightmare, sunt fierbinte ca vara, nu mă stinge nici apa nici Niagara!” spune Alex cu voce tare, după care începe să se ungă cu ulei pe piept.

Anunțuri

Back in business

24 Dec
    M-am hotărât să revin datorită faptului că de când nu am mai scris nimic s-au mai strâns cam 1000 şi ceva de hits, deci la dracu lumea mă citea. Revin cu forţe proaspete şi de data asta nu voi mai încerca să profit de pe urma amărâtului de blog, îl voi lua ca pe un hobby. Asta înseamnă că activitatea o să varieze în funcţie de timpul meu liber.
    Am vrut să încep cu ştirea ce a umplut ziarele şi posturile de televiziune în ultimele 24 de ore, însă este Crăciunul şi vă spun sincer chiar nu am putut evita cuvintele jignitoare, vulgare, chiar porcoase la adresa guvernului şi adunăturii de ULTIMI OAMENI ce îl alcătuiesc. Deci hai să abordăm un subiect mai degajat, de sezon, de exemplu colindele. Ştiu toată lumea o să-mi sară în cap că sunt un nesimţit, dar colindele sunt de căcat, ca să mă exprim mai licenţios. În fond ele ce vor să exprime apropierea Crăciunului şi a sărbătorilor de iarnă, mulţumesc am calendar şi chiar dacă nu aş avea este uşor să-ţi dai seama că vine iarna: ţi-e frig … acum dacă e să ne gândim la ăia de la Ecuador, bafta lor. Colindele anunţă naşterea Domnului, dacă vreau să aud de Iisus mă duc la biserică prietene că de acolo plec cu un bagaj mai mare de cunoştinţe decât din colindu’ tău sau mai uşor (şi mai sănătos decât biserica) pui mâna pe o Biblie şi citeşti. Nu prea îşi au rostul şi acum parcă aud „Insensibilule, nu şti ce-i ăla spiritul Crăciunului” … parcă tu o-i şti dacă îl asculţi pe Hruşcă.
    Şi am ajuns la partea mea preferată, cântăcioşi de colinde. Ce oameni hidoşi, poate dacă nu erau ei nu aveam aşa o problemă cu colindele. Când începe Hruşcă cu leru lui nu-mi mai arde nici de sarmale, nici de friptură şi dacă îl văd deja situaţia devine greţoasă. Mai e Fuego care este un deosebit subdezvoltat căci la 30 şi ceva de ani el tot faţă de copil are şi când începe să cânte epilatul pubian nu-şi mai are rostul, tot părul din zona aia pică.Nu mi-aş dori să fiu o fetiţă singură într-o pădure şi Fuego să fie pe urmele mele, aş prefera cu mult mai mult un violator.E înspăimântător prin „drăgălăşenia” lui. Amice eşti bărbat … nu mai merge cu freza aia castron şi fălcile zici că-s cur de bebeluş, testosteronul are şi el rolul lui!

    Cu o singură categorie de colindători nu am nimic, copii. Ei vin să primească un ciubuc, un covrig, 10 lei acolo. Şi acum nu-mi ziceţi că voi vă duceaţi când eraţi mici la colindat să ştie lumea de Crăciun şi de minunata zi, superbul spirit … nu vă duceaţi să aveţi şi voi de-o ciungă. Cine zice altfel minte cu neruşinare.

    Cam atât,ar mai fi câte ceva dar mă păstrez pt. comentari.
    Sărbători fericite!

Basketball

19 Mai
    Dacă tot vom avea un meci de baschet într-o competiţie intergalactică de mare anvergură (campionatul de baschet din liceu), m-am gândit să postez ceva cu tematică:
    Comitetul Olimpic Internaţional (prescurtat … CO … mai bine lasă) vă mulţumeşte pentru vizionare. Clasa noastră va presta ceva mai bine … nu?
    P.S: revin diseară sau maine seară!

Cerşetorul de solidaritate

13 Mai

Te ştiu de mult, mi te agăţi în fiecare zi de picioare, umil şi mieros ca un cerşetor. Întorc îngreţoşat capul şi te aud cum mă înjuri pe la spate de mamă. N-ai nevoie de banul meu, obrazul ăla gros îţi plesneşte de sănătate, dar aşa te-ai învăţat: să mă buzunăreşti, să mă fraiereşti, să mă faci. Pentru tine, am fost întotdeauna un prost bun de jefuit. Ai mei m-au învăţat să las de la mine, să învăţ, să las loc de bună ziua şi chiar să fiu căpos ca să răzbesc, dar nu mi-au zis nimic despre tupeu.

Tu, maestru al tuturor şmecheriilor, ai tupeu din plin. Ce altceva decât tupeul te împinge să cerşeşti azi solidaritateamea? Spui că ţi-e greu, că trebuie să fim solidari în faţa crizei. Eu, solidar cu tine?! N-am nimic de-a face nici cu hoţia, nici cu prostia ta. Când tu te-ndopai, eu strângeam cureaua. Când tu petreceai la iarbă verde cu mici şi bere, eu strângeam gunoiul în urma ta. Când tu încingeai folcloristele de toate sărbătorile legale, eu făceam ore peste program. Când tu te uitai la filme porno pe o poală de bani la stat, eu băgam sâmbete şi duminici la privat ca disperatul. Ştiu că nu-nţelegi cum e cu privatul decât dacă are şi un Channel în coadă.

Acum descoperi că e criză şi-mi ceri sacrificii, făcându-mi paradă de austeritate. Economiseşti foile din imprimantă sau stingi un bec în cameră, ca să te vadă strada că şi tu te restrângi. Promiţi să-i miluieşti pe săraci cu leafa ta până la sfârşitul anului, ca să mă convingi că şi tu suferi. Ce-ţi lua să te gândeşti la „austeritate” anul trecut, când te spărgeai în chermeze electorale? Acum îmi vinzi chifla că faci reformă, când, de fapt, tu mă scobeşti în buzunar să-ţi achit nota de plată.

Cauţi să scoţi bani din piatră seacă, de la mame şi bătrâni, în loc să-i pui pe bogaţii tăi, înavuţiţi din contracte cu statul, să fie ei solidari cu tine. Un singur sfat îţi dau: să nu te atingi de pamperşii lui fi-miu. E spre binele tău, crede-mă!

Doar plăcerea de a mă umili este pe măsura tupeului tău monstruos. Mă umileşti la circa financiară, când mă plimbi pe la cinci ghişee ca să-mi iei banii, cu aceeaşi plăcere cu care mă umileşti în spital, când îmi arăţi buzunarul halatului sau când mă trimiţi să-mi aduc medicamentele de acasă.

Te-ai obişnuit să tac, să bag capul în pământ, să trec cu vederea, când mă claxonezi isteric pe trecerea de pietoni. Printr-o glumă nefericită a istoriei, m-ai luat în primire încă de la naştere. M-ai condamnat să fiu solidar cu tine, oricât de solitar aş fi vrut eu să fiu. Aş fi avut posibilitatea să fug, dar, din frică sau laşitate, am rămas, ca să mă faci tu mioritic în talk-show-uri şi în gazete.

Ai o mie de feţe, eşti peste tot, pe stradă şi la televizor. Nu ştiu cum să-ţi zic: ar fi prea puţin să te numesc Stat, prea mult să-ţi spun România. Eşti Fratele meu mai mare, manelistul. Ştiu că nu vei înţelege, dar din partea mea nu vei avea solidaritate, ci doar dispreţ.

    Absolut fabulos, cel mai bun articol pe care l-am citit în viaţa mea! Adunat de aici şi apărut în emisiunea lui Mircea Badea de aseară. Revin cu un articol asemănător căci mi-am găsit inspiraţia (promit ceva bun :D).

Maneaua lu’ 99%

13 Mai
    Ţara de manelişti condusă de dictatorul, pardon preşedintele Băse care prin reformă înţelege reducerea salariilor cu 25% …
    Încercare de supravieţuire plăcută vă urez!

Joni no money

11 Mai


Fabulos!
Sursa:cocalari.com

Continuare

9 Mai
    În continuarea post-ului de ieri am găsit un articol care mie mi s-a părut fenomenal doar pentru sfârşitul lui:
    Hagi îi dă afară dacă au note mici
    Preocuparea Stelei pentru situaţia şcolară a juniorilor e o politică folosită şi de Gică Hagi la şcoala lui de fotbal. „Regele” nu doar că nu admite absenţa de la şcoală, dar le şi condiţionează prezenţa în echipă de obţinerea unor note mari. Hagi le-a interzis copiilor să asculte manele şi îi obligă să înveţe limba engleză.
    Chestia asta mi-a schimbat cu totul părerea pe care o aveam despre Hagi, în cel mai pozitiv mod. De ce? Pentru că măsurile pe care le-a luat el ne va scuti pe noi de „fotbalişti” cocalari, pentru că sportul te formează ca om şi îţi impune un stil de viaţă şi o mentalitate, dacă aceste lucruri sunt alterate de incultură şi manele (cea mai crâncenă dovada de prostie) nu te mai poţi numi sportiv, respectiv fotbalist.
    Restul atricolului, apă de ploaie, ştiam că juniorii oricărui sport chiulesc de la şcoală pe motive „sportive”… nasol este că nu se iau măsuri serioase în prevenirea acestui inconvenient, dar asta e altă mâncare de peşte.
    În altă ordine de idei, am văzut comentariile de pe blogul lui Mihai Bendeac care a abordat şi el (cu mai mult stil ca mine) acest subiect al juniorilor cocalari … unele m-au amuzat şi dezgustat copios… comentarii ca acesta:
    frate, s-au distrat, in lumea ta dornic rasista si complexat\frustrara poate e ceva rau, mie mi s-a parut un video foarte pozitiv si ma bucur ca sa distreaza asa
    bravo lor!

    Asa Romania!
    Bravo Oltchim! Distrati-va! Faceti caterinca, lasati-i pe frustrati care in loc sa iasa in strada ca vand politicieni tara si ii prostesc au boala pe manele sau ca voi va traiti viata!

    Bendeac, fratele meu, evolueaza! Frate tu si melodrama aia proasta in care plangeai si aveai casca pe cap, nu mai merg astea, asculta la mine, lumea nu e proasta, nu iti faci fani prin asta, tu crezi ca lumea e proasta sa cada la din astea – la drame ieftine, ar trebui sa-ti dai seama ca lumea care iti citeste blogul a mai facut si o facultate acolo si multi dintre tinerii din ziua de astazi sunt oameni deschisi la minte.

    Sfat pentru tine, desi mi s-au parut rasiste,fasciste, si nedemocratice unele dintre posturile tale.

    Ai dreptate ca ai nevoie de psiholog(nu ca ai fi nebun, si sunt alte combinatii), stiu, te simt, ai anumite probleme, da influentezi si lumea, si daca influentezi lumea – de ce sa nu o faci din pct de vedere pozitiv, decat sa te folosesti de chestii negative in scopuri total egoiste.

    Nu am nicio treabă cu individul care a comentat (deşi părerea este una de manelist obosit, nu vreau să jignesc pe nimeni,dar alte cuvinte nu îmi pot găsi), am ales comentariul aleatoriu dintr-o serie care mie mi s-a părut că sunt fondate pe aceiaşi temă, anume „las’ că sunt copii”. Este total greşită aceasta idee, copii sunt viitorul, deci pentru un viitor bun trebuiesc (pe lângă multe alte lucruri) copii cu personalităţi puternice şi minte pe măsură. Copii trebuiesc pedepsiţi pentru eşecurile pe care le puteau evita, nu într-un mod brutal, ci cu câteva vorbe şi acţiuni venite din partea celor mai mari care să îi facă să reflecteze asupra anumitor lucruri făcute prost. Da, sunt copii, dar nu orice fel de copii, sunt viitorul unui sport foarte bine cotat, deci ei ar trebui să fie un exemplu, nu să asculte manele şi să chiulească de la şcoală (cum am văzut în articolul de mai sus).
    P.S.: De ce întodeauna când plouă mai serios afară am impresia că sunt veneţian? Totuşi am înţeles plouă, e apă pe stradă, dar până la glezne? Cel puţin aşa stau lucrurile în faţa scării mele :). A da, cică stau în Bucureşti şi da, avem canalizare …