Muzică dă pă la noi

Muzica, în sens generic, se referă la vibraţie în primul rând, apoi orice aranjament de sunete generate în mod deliberat sau nu. Definiţia muzicii în sens precis este un subiect controversat, dar de obicei este vorba despre sunete organizate, de natură temporală, asociate cu un anume grad de ritm, melodie şi armoniee, care impresionează analizatorul auditiv al fiinţelor datorită substratului afectiv-emoţional. Nu mai trebuie să menţionez că un anumit gen muzical influenţează radical viaţa omului modern. Pe la noi definiţia muzicii e clară, nu este un subiect controversat,lucrurile stau ceva mai simplu:

Muzică=HAI CU MANEAUA sau HAI SĂ FIM DIJEI ŞI SĂ O ARDEM HOUSE.

Bineînţeles există si excepţi dar în mare parte, noi românii, cam aşa putem defini muzica. Primul subiect pe care îl voi comenta sunt manelele. Cu toţi am ascultat cu voie, fară voie, pe stradă sau acasă o manea măcar odată în viaţă. Genul acesta de muzică a apărut prin 2000 şi ceva şi a dat dovadă de un real succes deoarece compatrioţii noştri cei culţi s-au regăsit majoritatea în versurile pline de har, valoare,duşmani şi femei ale acestor opere, care au intrat fără voie în patrimoniul nostru naţional. Ce este cel mai trist şi oameni normali au fost infestaţi şi din ce în ce mai mulţi, atunci când sunt sub influenţa alcoolului (pentru că asta este se mai întâmplă) le spun prietenilor: ” Bag-o frate paia a lu’ Salam să ne simtem bine !”. Acum să fim serioşi fiecăruia dintre noi i s-a întâmplat asta macăr odată chestia asta pentru că, ne-am născut cu povara cea grea de a fi români. Trecând peste asta, să revenim la manelele pe care suntem obligaţi să le ascultăm în autobuze, metrou etc. care de cele mai multe ori sunt emise de un om mai închis la culoare, îmbrăcat cu „gust” şi mirosind a spray ieftin, generic fiind cunoscut sub numele de cocalar. Uneori sunt însoţiţi şi de nişte fete, de aceiaşi nuanţă, care stau în braţele lor şi nu scapă niciun prilej să-şi arate dorinţa arzătoare pentru reproducere, aşa numitele piţipoance sau mai scurt piţi. Aceşti oameni pe mine mă dezgustă şi manelele sunt create special pentru ei şi ceea ce mă enervează cel mia tare, nu uită niciodată să-mi reamintescă chestia asta! După mine cocalari, adepţi ai manelelor ar mai trebui să mai treacă si ei un pic pe la şcoală, măcar să temine şi ei 12 clase, nu mai mult.

House-ul este un stil al muzicii electronice care a prins contur in cluburile din Chicago ( de aici şi conceptul Chicago House). Acest stil a apărut ca o continuare a ceea ce însemnă sound-ul muzicii disco la jumătatea anilor ’70. La început a fost un concept nou, după care s-a răspandit în New York, Detroit si, pe ici pe colo, în unele ţări europene. Deci nu este o creaţie autentic românească lucru care se vede de la o poştă, doar la o uşoară comparaţie cu maneaua. Însă cum a apărut la noi în ţară noi ne-am şi pus amprenta încet, dar sigur şi totul s-a destrămat. Am început şi noi să facem muzică house, ce a ieşit Dumnezeu cu mila. Bine acum există şi multe tentative reuşite, dar pe acestea le cunoaştem cu toţii şi nu au ce căuta în discuţia noastră. Deci mai nou, maneaua a început să prindă influenţe house şi asta mă deranjează cel mai tare. Aici nu mă refer la faptul că manelele devin hit-uri house şi viceversa. Apar pe piaţă tot felul de indivizi sau/şi  individe care pretind că ştiu să cânte şi se pun jumătate goale pe scenă şi încep a glasui pe un negativ cu hodorogeli. Mirific… fostele piţipoance se dau şi ele pe house, noile piţipoance cântă house… parcă încep să ma plictisesc. Prea mult zgomot fără folos pentru mine.

Cam asta am avut de spus despre muzica cea mai la modă de pe la noi, pe care o vedem peste tot la televizor şi de care eu unul, m-am cam săturat.

*Topic-ul rămâne deschis şi voi reveni cât de curând la acest subiect.