Sportul

În cele ce urmează voi vorbi despre un alt subiect care pe mine mă interesează şi sper ca şi vouă să vă placă şi să avem ce comenta pe seama lui.
Sportul pentru mine este un lucru foarte important. Ce este drept nu îl practic de performanţă, însă sunt un amator înrăit deci îmi pot expune o părere în legatură cu asta.
Ţin să menţionez că la nivel naţional în lumea sportului, avem destule valori, pe care bineînteles noi nu le promovăm şi care fac performanţă şi aduc medalii ţărişoarei. Însă condiţiile în care aceşti oameni se antrenează sunt unele greu de imaginat. Deci voi cita o campioană olimpică la canotaj. Lotul olimpic de canotaj al României se antrenează pe Lacul Snagov de pe vremea lui Ceauşescu, iar toate medaliile olimpice şi mondiale le-a obţinut pregătindu-se aici. În ultimii ani, însă, de când lacul s-a înconjurat de vile, principalul obiectiv al canotorilor este să rămână în viaţă. Mitocanii cu şalupele lor cele scumpe se dau în spectacol atunci când lotul olimpic se antrenează. Uitaţi-vă şi voi ce a putut declara Elisabeta Lipă componentă a lotului naţional:”Să nu credeţi că e ceva nou. Pe perioada verii se întâmplă în fiecare zi, dimineaţa şi după-masa, şi nu vorbesc despre aceeaşi persoană. Şalupele merg pe Lacul Snagov cum vor, când vor, pe unde vor, fără ca ei să respecte vreo regulă. Şi eu zic că trebuie să găsim o soluţie amiabilă, trebuie ca ei să înţeleagă că ăsta e sportul şi că nu poţi să urmăreşti sportivii fără să te foloseşti de portavoce”. Este posibil aşa ceva? Cât de nesimţit să fi? De cât de multă prostie vrei să dai dovadă, încât să încerici să rastorni bărcile unor campioni mondiali şi olimpici? Cât de imbecil să fi încât să crezi că vei fi mai smecher dându-te mare cu banii tăi, atunci când un campion olimpic se antrenează? Tu mitocanule, eşti o ceapă degerată în comparaţie cu acei oameni care aduc prestigiu ţării şi de care ar fi trebuit să fi mândru.
Acum în altă ordine de idei, noi înafară de fotbal nu prea ştim să mediatizăm altceva. Bine acum să nu ne pripim, chiar dacă mediatizam şi alte sporturi nu conta, rezultatul era acelaşi,nepăsarea era aceiaşi. Chiar şi fotbalul a ajuns bine datorită patronilor care investesc. Un alt caz pe care pe mine m-a uimit este cazul lui Constantin Popovici, român care s-a clasat pe locul 8 in lume la sărituri in apă şi s-a antrenat pe… saltele si bureţi! Are 20 de ani si o poveste care ar trebui sa pună multe semne de întrebare şefilor sportului românesc.Este cea mai buna clasare a Romaniei în istoria acestui sport. Ministerul care se ocupă şi de sport a găsit bani pentru concerte şi concursuri de paintball, dar nu şi pentru renovarea unui bazin olimpic pentru acest sport. Am avut ocazia să intru în aşa zisul bazin unde acest băiat ar fi trebuit să se antreneze. Ceea ce am văzut acolo m-a marcat: mult, foarte mult, extrem de mult mucegai şi egrasie, în loc de apă se puteau observa pe fundul bazinului două scaune rupte pe care cândva au stat doi filozofi râgâind o bere şi lista poate continua, dar ce folos?
Lucrurile nu se vor schimba niciodată! Totuşi este o chestie placută să credem că vom ajunge şi noi civilizaţi … vom rămane însă cu speratul, ştiţi voi speranţa moare ultima.
România rămâne în continuare ţara mitocanilor şi cocalarilor, a devoratorilor de manele.